Prin Ordinul nr. 146/2.578/2018 a ministrului afacerilor interne și al muncii și justiției sociale, s-a reglementat modalitatea de gestionare de către polițiști a cazurilor de violență domestică. În ordinul menționat este conținută procedura de intervenție a polițiștilor în cazurile de violență domestică, formularul de evaluare a riscului și metodologia de utilizare a acestuia, conținutul ordinului de protecție provizoriu, precum și toate formularele ce trebuie completate (modelul de procesului-verbal de comunicare către victimă și către agresor, modelul declarației date de către victimă și de către agresor).
Cum se declanșează procedura ? Poliția intervine ca urmare a unor sesizări făcute în următoarele modalități:
- Prin apelarea Sistemului național unic de apeluri de urgență (112);
- Prin formularea în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităților de poliție, de către persoanele implicate în acte de violență domestică, de către persoane care asistă la astfel de acte sau de către orice persoană;
- Din oficiu.
Așadar, polițiștii sesizați în modalitățile menționate intervin, iar în baza atribuțiilor lor de serviciu constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică. Pe parcursul intervenției, polițiștii desfășoară, după caz, următoarele activități:
- a) iau măsuri pentru separarea victimei de agresor și realizează orice alte demersuri necesare eliminării riscurilor imediate;
- b) observă și adresează întrebări cu privire la starea fizică a persoanelor implicate și, dacă se impune, solicită intervenția echipelor medicale;
- c) informează atât victima, cât și agresorul cu privire la drepturile și obligațiile acestora, măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situației de fapt, prin ordinul de protecție provizoriu;
- d) sesizează structurile specializate ale Poliției Române sau ale altor instituții în situația în care, cu ocazia verificării sesizării, sunt constatate aspecte aflate în competența acestora;
- e) procedează la obținerea de probe.
Prin intermediul formularului de evaluare a riscului polițiștii determină dacă există sau nu un risc iminent, iar în cazul în care rezultă un asemenea risc polițistul emite ordinul de protecție provizoriu.
Polițiștii au dreptul să pătrundă în locuința persoanei, fără acordul acesteia (iar dacă opun rezistență polițiștii pot să folosească forța și mijloacele din dotare), în vederea verificării sesizărilor și a obținerii de probe.
În cazul în care victima se află în imposibilitatea de a furniza informații, ordinul de protecție provizoriu poate fi emis fără formularul de evaluare a riscului, pe baza: a) probelor obținute ca urmare a verificărilor sesizărilor privind violența domestică; b) probelor obținute atunci când sunt indicii de săvârșire a unor infracțiuni (art. 199 cod penal – Violența în familie).
Ce se poate dispune prin ordinul de protecție provizoriu ?
Pentru o perioadă de 5 zile (care se calculează pe ore-120 de ore), pot fi dispuse una sau mai multe măsuri de protecție:
- Evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, chiar dacă agresorul este proprietarul locuinței;
- Reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor acesteia în locuința comună;
- Obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă și față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ;
- Obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
- Obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse constituie infracțiune și se sancționează cu închisoarea de la o lună la un an. Ceea ce s-a dispus prin ordinul de protecție se aplică cu efect imediat, fără somație, iar pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor și interdicțiilor impuse, polițiștii pot să folosească forța.
Confirmarea ordinului de protecție.
Ordinul provizoriu emis de polițiști trebuie confirmat de către un procuror în termen de 48 de ore de la emitere, cu privire la menținerea acestuia. În acest scop, ordinul provizoriu se trimite în termen de 24 ore de la emitere parchetului de pe lângă judecătoria competentă din raza de jurisdicție a locului unde a fost emis, la care se atașează formularul de evaluare a riscului și toate probele obținute. Procurorul poate decide menținerea ordinului aplicând o rezoluție în acest sens, iar dacă nu confirmă ordinul va dispune motivat încetarea măsurilor și momentul în care măsurile încetează.
Dacă procurorul confirmă ordinul de protecție provizoriu, acesta va trimite dosarul judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul sau reședința victima, împreună cu o cerere de emitere a ordinului de protecție. Valabilitatea ordinului de protecție provizoriu se prelungește de drept cu durata necesară pentru soluționarea cauzei. Agresorul va fi informat, iar acesta poate să conteste ordinul de protecție provizoriu în termen de 48 de ore de la comunicare. Judecarea contestației depuse de către agresor se judecă în camera de consiliu, în regim de urgență, cu citarea părților și a organului constatator, cu participarea procurorului, iar decizia pronunțată este definitivă. Neprezentarea în fața instanței a victimei sau a agresorului nu împiedică judecarea cauzei.
În afară de procedura descrisă (în cadrul căreia procurorul solicită instanței de judecată emiterea ordinului de protecție), pot face cerere către instanță pentru emiterea unui ordin de protecție simplu următoarele persoane: victima personal sau prin reprezentant legal sau reprezentanții autorităților competente cu atribuții în protecția victimelor violenței domestice. Diferența față de ordinul de protecție provizoriu este că în cazul ordinului de protecție simplu se face referire la o stare de pericol generică, nu la un “risc iminent”.
Dacă instanța de judecată dispune emiterea unui ordin de protecție, acesta poate să conțină, în plus față de obligațiile și interdicțiile de la ordinul de protecție provizoriu, următoarele: – limitarea folosinței de către agresor a locuinței comune, atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; – interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone pe care victima le frecventează periodic; – interzicerea agresorului să aibă orice contact cu victima, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod; – încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. În plus, judecătorul poate lua măsuri în vederea controlării respectării ordinului de protecție: – obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp, la secția de poliție; – obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordinul de protecție el a fost evacuat din locuința familiei; – verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Cererea se judecă de urgență, cu participarea procurorului și cu citarea părților, iar în caz de urgență deosebită, ordinul de protecție poate fi emis chiar în aceeași zi, fără citarea părților. Împotriva hotărârii care cuprinde ordinul de protecție se poate face apel în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a judecat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a judecat fără citarea părților.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție de către judecător nu poate depăși 6 luni de la data emiterii acestuia.
