Sunt multe situații în care persoane care au obținut dreptul de a-și stabili adresa de domiciliu într-un anumit imobil (de exemplu: persoane tolerate sau chiriași) și care s-au mutat apoi în altă parte, nu procedează la schimbarea cărții de identitate care să conțină noua adresă. Astfel, proprietarii imobilului, care și-au dat acordul pentru stabilirea adresei de domiciliu, sunt deranjați continuu din cauza primirii a tot felul de informări, citații, oferte comerciale etc, cu referire la persoana care, deși nu mai locuiește în fapt la adresa respectivă, continua să figureze oficial la acea adresă. În unele cazuri mai grave, proprietarii sau cei ce folosesc imobilul sunt supuși descinderilor autorităților sau perchezițiilor domiciliare ale autorităților care îl caută pe cel ce figurează în mod oficial ca locuind la acea adresă.
Cum se poate rezolva situația ? Aflați în cele ce urmează.
În conformitate cu OUG nr. 97/2005, care constituie cadrul legal ce reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, la art. 13 din actul normativ menționat, este reglementat “actul de identitate”, precizându-se că acesta este: “documentul care se eliberează în condițiile legii cetățeanului român și care face dovada identității, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință a titularului”.
De asemenea, actul de identitate se eliberează de către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor de la locul de domiciliu sau de reședință a persoanei fizice pe baza cererii acesteia sau a reprezentantului său legal. Cererea va fi semnată de: a) persoana care solicită actul de identitate, în prezența lucrătorului Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor (a reprezentantului misiunii diplomatice sau consulare, dacă cererea se face din străinătate) și trebuie să fie însoțită de documentele care, potrivit legii, fac dovada numelui de familie și a prenumelui, datei de naștere, statutului civil, cetățeniei române, adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință.
Art. 19, alin. 1, lit. a)-k) din OUG nr. 97/2005, reglementează ipotezele în care se poate elibera o nouă carte de identitate, în speță interesând ipoteza prevăzută de litera c) din textul legal menționat, ipoteză care are în vedere situația schimbării domiciliului titularului cărții de identitate, însă, și într-o atare ipoteză singura persoană care are îndrituirea legală să solicite eliberarea unei noi cărți de identitate, pe motiv că a intervenit schimbarea domiciliului său, este exclusive titularul cărții de identitate.
Potrivit art. 89 Cod Civil, “(1)Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2)Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcuto cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3)Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt”.
Potrivit art. 91 Cod Civil, “(1)Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului sau a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3)Dispozițiile alin. 2 nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută de cel căruia i se opune”.
Așadar, conform textelor legale menționate, se desprinde concluzia conform căreia singurul care poate solicita eliberarea actului de identitat este cel căruia urmează să i se elibereze acest act sau reprezentantului său legal, persoane care semnează personal cererea. Cererea va trebui să fie însoțită de documentele care, potrivit legii, fac dovada domiciliului respectivei persoane.
Trebuie amintite și prevederile art. 25, alin. 2 din Constituția României, care statuează că fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară. Coroborând aceste dispoziții constituționale cu prevederile art. 25 din OUG nr. 97/2005, rezultă cu evidență că fiecare persoană fizică nu poate avea în acelați timp decât un domiciliu și că nu este permis de lege ca o persoană fizică să fie lipsită, chiar și temporar, de un domiciliu.
Domiciliul persoanei fizice se stabilește la adresa locuinței indicată de aceasta, dacă se face dovada existenței unui titlu locativ. Pentru a determina domiciliul unei persoane trebuie luate în considerare două elemente: elementul obiectiv, al existenței unei locuințe și unul subiectiv, care constă în intenția de a rămâne în acea locuință.
Elementul subiectiv este cel care îi conferă unei locuințe statutul de domiciliu, înțeles ca loc unde persoana intenționează să revină de fiecare dată, indiferent cât de departe și pentru cât timp va pleca de la acea adresă. Ori, în cazul în care o persoană nu mai locuiește de mai mulți ani în imobil, imobil pe care poate l-a și vândut, este clar că aceasta a pierdut intenția de a reveni în locuință.
Faptul că o persoană nu mai locuiește faptic la domiciliul înscris în cartea sa de identitate, domiciliul aflat la adresa altei persoane (care locuiește efectiv în imobil), poate constitui un temei pentru schimbarea cărții de identitate de către acea persoană, în acest fel realizându-se o concordanță între domiciliul faptic și cel înregistrat la organele competente. Totodată, această situație a lipsei de identitate dintre adresa faptică și adresa din cartea de identitate a unei persoane, poate fi de natură să aducă prejudicii terților.
Este important de subliniat că se sancționează contravențional orice persoană care nu solicită Serviciului Comunitar eliberarea unei noi cărți de identitate în termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la art. 19, alin. 1, lit. b)-k) din OUG nr. 97/2005, respectiv: lit. b) – dacă s-a modificat numele sau prenumele titularului, data ori locul nașterii, iar în cazul titularului unei cărți electronice de identitate, și prenumele părinților; lit. c) – în cazul schimbării domiciliului; lit. d) – în cazul schimbării denumirii sau rangului localităților și străzilor, al renumerotării imobilelor sau rearondării acestora, al înființării localităților sau străzilor; lit. e) – în cazul atribuirii unui nou C.N.P.; lit. f) – în cazul deteriorării actului de identitate; lit. g) – în cazul pierderii, furtului sau distrugerii actului de identitate; lit. h) – când imaginea facială din actul de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului; lit. i) – în cazul schimbării sexului; lit. j) – în cazul anulării; lit. k) – pentru preschimbarea, la cerere, a actelor de identitate care nu se mai emit, dar sunt valabile.
Față de cele expuse, dacă se constată că persoana nu mai locuiește în imobilul situat la adresa din cartea de identitate și nici nu are intenția de locuire în acel imobil, instanța va admite cererea și va obliga persoana să efectueze formalitățile de modificare a adresei de domiciliu de la acea adresă la adresa unde locuiește faptic, adică în concordanță cu realitatea.
