faliment

Legea privind insolvența persoanei fizice a intrat în vigoare.

După amânări succesive, Legea nr. 151 din 18 iunie 2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

Insolvență, în sensul legii, este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvența debitorului se prezumă (prezumție relativă) atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.

Au fost exprimate, pe bună dreptate, foarte multe critici privitoare la conținutul legii, lege considerată greoaie, neclară și discriminatorie. În atare situație, consider că un debitor aflat în stare de insolvență trebuie să facă o evaluare/analiză foarte atentă a situației în care se află, raportându-se la prevederile legii. În urma evaluării situației (evaluare care este de dorit a fi făcută cu ajutorul unei persoane specializate), debitorul trebuie să decidă dacă este oportun să ceară sau nu deschiderea procedurii de insolvență.

Pentru a lua o decizie, debitorul trebuie să stabilească dacă (1) sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență; (2) există beneficii reale pentru debitor prin parcurgerea procedurii de insolvență a persoanei fizice. Totodată, dacă se face o evaluare corespunzătoare, debitorul poate decide procedura pe care este mai bine să o parcurgă sau, din contră, poate decide că este mai benefică folosirea altor căi legale pentru rezolvarea sau îmbunătățirea situației sale și a propriei familii.

Expun unele dintre numeroasele contradicții și neclarități existente în legea insolvenței persoanei fizice, identificate de practicienii dreptului.

Noțiunea de debitor de bună credință nu este clar definită de lege. De asemenea, este incorect ca un debitor de rea credință să nu poată să ceară nici măcar după un anumit termen insolvența.

Faptul că sunt excluşi profesioniştii din aria de aplicare a legii este discriminatoriu.

Este eronat ca un creditor să nu aibă posibilitatea să ceară insolvența debitorului nici măcar dacă debitorul este de rea credință.

Nu poate intra în insolvență: (a) debitorul concediat în ultimii 2 ani anterior cererii din motive ce îi sunt imputabile; (b) în cazul încetării unui contract de muncă prin acordul părților sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior cererii. În acest caz, nu se ține cont de desele abuzuri de pe piața muncii (cazuri de concedieri abuzive, forțarea demisiei sau a încetării contractului de muncă prin “acordul părțílor”,  procese lungi aflate pe rolul instanțelor, prin care debitorul susține că a fost concediat abuziv etc).

Legea obligă debitorul ca, înainte cu 30 de zile de data depunerii cererii de deschidere a insolvenței, să anunțe toți creditorii despre intenția sa.

Interesantă este prevederea din Lege referitoare la diligenţa/stăruinţa debitorului în găsirea unui loc de muncă sau refuzul nejustificat al acestuia pentru un loc de muncă propus/altă activitate producătoare de venit, deşi există aptitudinea debitorului de a munci şi acesta nu are un loc de muncă. Dovezile eforturilor debitorului în găsirea unui loc de muncă rămân la interpretarea membrilor comisiei de insolvenţă. Astfel, comisia va trebui să decidă, de exemplu, cazul unei persoane calificată profesional, ce nu găsește loc de muncă în România conform pregătirii sale și care trebuie să accepte orice loc de muncă disponibil.

În concluzie, înainte ca un debitor (sau cei care au calitate procesuală activă) să ceară deschiderea procedurii de insolvență, trebuie să aibă loc un proces complex și dificil de analizare/evaluare a situației de fapt, a înscrisurilor sau a altor probe utile cauzei, demers care este necesar pentru alegerea procedurii de insolvență. De asemenea, parcurgerea procedurii de insolvență implică efectuarea/întocmirea unor acte pe parcursul unei perioade mari de timp, chiar și până la 5 sau 6 ani, ceea ce necesită asistența unui avocat.

 

Definițiile procedurilor de insolvență a persoanei fizice:

Procedura de insolvență bazată pe plan de rambursare a datoriilor este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credință în vederea redresării situației financiare a acestuia, pentru gestionarea adecvată a veniturilor și cheltuielilor în vederea acoperirii într-o măsură cât mai mare a pasivului, printr-un plan de rambursare a datoriilor, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condițiile legii (art. 3, alin. 17 din Lege).

Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credință în vederea valorificării bunurilor și/sau a veniturilor urmăribile ale acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condițiile legii.(art. 3, alin. 18 din Lege).

Procedura simplificată de insolvență este procedura de insolvență aplicabilă categoriilor de debitori prevăzuți la art. 65 din Lege. Condiții speciale cu privire la debitor: cuantumul total al obligațiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie; nu are bunuri sau venituri urmăribile; are peste vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. (art. 3, alin. 19 din Lege).

     

După parcurgerea și închiderea uneia dintre procedurile de insolvență debitorul va fi eliberat de datoriile reziduale (ștergerea, la închiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare, a creanțelor înscrise în tabelul de creanțe ce depășesc cota de acoperire convenită prin planul de rambursare; ștergerea creanțelor rămase neacoperite la încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvență; ștergerea creanțelor rămase neacoperite după perioada de supraveghere post-închidere procedură judiciară de insolvență prin lichidare de active, fără ca prin eliberarea de datorii să se stingă și obligațiile codebitorilor sau ale terților garanți).

 

 

 

 

 

/ Fără categorie

Daca iti place articolul trimite si pe:

Despre Autor

Comentarii

Nici un comentariu inca.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*